Momente.

Se presupune ca in viata asta fiecare are si momente bune si momente rele. Se presupune ca trebuie sa traim astfel incat sa putem trece peste fiecare moment. Se presupune ca avem puterea sa facem fata la orice.
Dar uite ca lucrurile nu stau chiar asa. Ca in viata nu ai parte doar de momente roz. Ca de multe ori poate iti doresti doar o clipa de fericire si exact atunci primesti o duzina de tristete. De ce?
Ei bine iti spun eu de ce. Pentru ca esti cineva in Hristos, si pentru ca exista cineva care ar face orice sa iti fure bucuria. Acel cineva care nu ar avea pace stiind ca tu, fiu de Dumnezeu esti bine. Si totusi...
Esti cineva in Hristos si ai putere peste durere, tristete si amaraciune.
Pentru mine, anul 2012 se presupune ca era un an in care cuvantul "BUCURIE" face parte din viata mea. Dar parca de cand a inceput anul, cineva are grija sa fure orice clipa de bucurie de care am parte. Parca nimic nu merge cu ar trebui si parca sunt supusa unor teste zilnice. Teste la care pic "cu demnitate" cum s-ar spune. Ieri a fost o proba grea. Si de dimineata aveam asa sentimentul ca ceva nu e bine. Si la inchinare, Dumnezeu a pus pe inima mea niste cuvinte.
" De fiecare data tu lasi in inima ta durerea, tristetea, intrebarile fara rost, necredinta. Si de fiecare data cand umpli inima ta cu aceste lucruri iti este furata bucuria. Tu ai bucurie in inima ta doar atunci cand o umpli de cuvintele lui Dumnezeu, doar atunci cand lasi ca dragostea lui sa te umple si sa te intareasca. Pentru ca atunci cand inima ta este a LUI, orice altceva rau nu mai are loc. Lasa-te umpluta de Duhul lui in fiecare zi si atunci o sa cunosti bucuria LUI"..
Si ma gandeam sa merg in fata si sa rostesc cu voce tare, ceea ce El mi-a pus pe inima, si parca nu imi gaseam puterea. Si am zis, las ca o sa ma duc dupa-masa.
Dar nu m-am mai dus. Dupa masa am aflat ceva, si toata credinta si incurajarea din inima a disparut. Am fost daramata si am cazut. Si ma simteam singura si parasita. Si ma gandeam ca ceea ce cuvantul Lui spune nu e pentru mine. Pentru ca El zicea ca ceea ce faci aia primesti, ca inima altora raspunde inimi noastre. Doar ca in ultima vreme numai cu bine nu mi s-a raspuns. Si m-am gandit. Oare cu ce am gresit? Oare am facut ce nu trebuia? Oare nu merit eu sa am bucurie acum? Oare?
Dar cu cat deschideam Biblia sa ii caut nod in papura si sa judec "planul" lui Dumnezeu, cu atat El mi-a vorbit mai mult. Cu atat ma atins si mi-a vindecat inima mai mult. Da momentele noastre nu-s roz. Si nu-s usoare. Dar nimeni nu a spus ca va fi asa. Da oamenii gresesc, si ranesc, dar de cele mai multe ori si tu o faci, cu sau fara voia ta. Bineinteles ca nu o sa intelegi tot timpul ceea ce ti se intampla , si nu o sa poti sa schimbi multe, dar esti chemat sa traiesti prin credinta. Stii increderea neclintita in lucrurile nadajduite, puternica incredintare despre lucrurile pe care nu le vezi. Nu vezi capatul la linie acum. Acum esti intr-un anumit moment, acum nu vezi nimic bun, asta nu inseamna ca nu exista. Umple-ti inima cu Dumnezeu si fi bucuros. De ce? Bucuria e o alegere. Puterea sa iei acea alegere o ai de la EL.

Incotro?

Calatori...
Cred ca niciodata nu o sa ma opresc din a ma intreba: "Acum pe unde o iau?"
Am pornit la drum, mi-am luat ce am putut cu mine, am zis ca pe drum o sa mai gasesc ce mai am nevoie, si uite asa am pornit, cu un geamantan mic, si cu putin si am zis sa imi incep marea aventura!
Credeam ca dincolo de toate exista ceva mai maret, ceva care asteapta ca eu sa il descopar. Totul a fost bine, pana am dat de prima intersectie. Prima incrucisare de drumuri. Si parca in orice ce parte as lua-o as gasi ceva. Ceva care sa ma schimbe, sa imi transforme calatoria. Dar e decizia mea. Si aleg pana la urma o cale. Dar apoi ma plang de multe din lucrurile care mi se intampla sau le gasesc pe drum. Si dau vina tot pe altii sau pe imprejurari." E vina soarelui ca am luat-o in dreapata, in stanga era prea cald".
Daca as invata sa fiu mai responsabila de alegerile pe care le fac. Sa invat sa iau fiecare clipa in parte sa ma bucur de ea, sa iau fiecare problema si sa imi inteleg partea de vina si ce anume pot schimba. Sa invat sa ma bucur in si de necaz. Da fiecare calatorie are si urcus si coboras. Dar eu mi-am ales drumul. Si cu cine merg pe el. Da oamenii din viata noastra, cei mai multi intra in viata noastra pentru ca noi ii lasam. Noi ii invitam cu noi in calatorie. Si daca lucruriele nu merg cum am vrea ne suparam. Vorba aceea: "Doar e calatoria mea!". Si presupunem ca toate o sa fie cum am vrea si ca oamenii o sa incadreze in tiparele noastre si o ia decizile pe care noi le aprobam. Uitam ca fiecare are calatoria lui. Fiecare are bagajul emotional care il cara dupa el. Uitam sa ne gandim la altii. Cum altfel? Viata mea e importanta nu?
Raspunsul e da, esti important si drumul tau e important, Dumnezeu ti-a pregatit lucruri bune sa umbli in ele, sa te bucuri de binecuvantarile lui, doar ca nu uita esti responsabil pentru cei din jur si pentru felul in care te raportezi la ei.
Alege sa umbli in chemarea lui Dumnezeu, si vei stii de fiecare data, la fiecare intersectie pe ce drum sa o alegi!