Calatori...
Cred ca niciodata nu o sa ma opresc din a ma intreba: "Acum pe unde o iau?"
Am pornit la drum, mi-am luat ce am putut cu mine, am zis ca pe drum o sa mai gasesc ce mai am nevoie, si uite asa am pornit, cu un geamantan mic, si cu putin si am zis sa imi incep marea aventura!
Credeam ca dincolo de toate exista ceva mai maret, ceva care asteapta ca eu sa il descopar. Totul a fost bine, pana am dat de prima intersectie. Prima incrucisare de drumuri. Si parca in orice ce parte as lua-o as gasi ceva. Ceva care sa ma schimbe, sa imi transforme calatoria. Dar e decizia mea. Si aleg pana la urma o cale. Dar apoi ma plang de multe din lucrurile care mi se intampla sau le gasesc pe drum. Si dau vina tot pe altii sau pe imprejurari." E vina soarelui ca am luat-o in dreapata, in stanga era prea cald".
Daca as invata sa fiu mai responsabila de alegerile pe care le fac. Sa invat sa iau fiecare clipa in parte sa ma bucur de ea, sa iau fiecare problema si sa imi inteleg partea de vina si ce anume pot schimba. Sa invat sa ma bucur in si de necaz. Da fiecare calatorie are si urcus si coboras. Dar eu mi-am ales drumul. Si cu cine merg pe el. Da oamenii din viata noastra, cei mai multi intra in viata noastra pentru ca noi ii lasam. Noi ii invitam cu noi in calatorie. Si daca lucruriele nu merg cum am vrea ne suparam. Vorba aceea: "Doar e calatoria mea!". Si presupunem ca toate o sa fie cum am vrea si ca oamenii o sa incadreze in tiparele noastre si o ia decizile pe care noi le aprobam. Uitam ca fiecare are calatoria lui. Fiecare are bagajul emotional care il cara dupa el. Uitam sa ne gandim la altii. Cum altfel? Viata mea e importanta nu?
Raspunsul e da, esti important si drumul tau e important, Dumnezeu ti-a pregatit lucruri bune sa umbli in ele, sa te bucuri de binecuvantarile lui, doar ca nu uita esti responsabil pentru cei din jur si pentru felul in care te raportezi la ei.
Alege sa umbli in chemarea lui Dumnezeu, si vei stii de fiecare data, la fiecare intersectie pe ce drum sa o alegi!
